Nichita Stănescu, Opere, în două volume – o ediție esențială în colecția Moștenire
28.11.2025
Editura Știința anunță apariția a două volume extraordinare dedicate unuia dintre cei mai importanți poeți români ai secolului XX: Nichita Stănescu, Opere, în două volume, Poezie cu un amplu studiu introductiv semnat de criticul și cercetătorul literar Bogdan Crețu. Considerat cap de serie al poeților generației șaizeciste a neomodernismului literar românesc – generație care a rupt-o cu proletcultismul, optând ferm pentru estetic și libertatea expresiei – Nichita Stănescu merită astăzi o relectură atentă, orientată spre vârfurile creației sale. Pe de o parte, este necesară readucerea în discuție a operei poetice autentice, iar pe de altă parte, se impune o triere riguroasă a textelor lirice, care, în timp, s-au acumulat într-o cantitate greu de gestionat, provenind din improvizații, ocazionalisme, apariții disparate în presă sau din postume ce nu reflectă întotdeauna exigențele valorice ale autorului, un poet mereu inspirat, dar care nu și-a concentrat interesul asupra limitării și selecției propriului corpus textual.
Bogdan Crețu observă că Nichita Stănescu „a fost, de la bun început, o vedetă incontestabilă a generației sale, notorietatea lui depășind cu mult cadrul unui public specializat care urmărește constant aparițiile poetice. În conștiința publicului, Nichita Stănescu era, clar, Poetul”. Tot el notează că „probabil că nici un alt scriitor, de la Eminescu încoace, nu a mai fost victima sau beneficiarul unei masive idolatrizări publice precum Nichita Stănescu”, ceea ce explică și proliferarea textelor atribuite poetului, dar și nevoia unei ediții stabile, criteriale, care să restituie doar ceea ce autorul a încredințat tiparului în timpul vieții.
Pornind de la aceste premise, ediția renunță la postume, la poemele ocazionale și la aparițiile din presă, fie antume, fie postume, contabilizate de alți editori în mod spontan sau cu acribie. Sunt incluse doar textele poetice din volumele publicate de poet de-a lungul vieții, cu excepția volumului de debut, față de care Nichita a exprimat el însuși rezerve constante. Nu au fost incluse nici cărțile scrise în colaborare, nici volume de alt gen decât poezia. Structurarea ediției respectă ordinea cronologică a aparițiilor editoriale.
Astfel, volumul I cuprinde poeziile din cărțile: O viziune a sentimentelor (1964), Dreptul la timp (1965), 11 elegii (1966), Roșu vertical (1967), Alfa (1967), Oul și sfera (1967), Laus Ptolemaei (1968), Necuvintele (1969) și Un pământ numit România (1969). Volumul este însoțit de studiul introductiv al lui Bogdan Crețu, precum și de un compartiment amplu de note, comentarii și un tabel cronologic, necesar pentru contextualizarea operei.
Volumul al II-lea continuă selecția exponențială din opera poetică a celui mai cunoscut reprezentant al neomodernismului românesc. Deși opera postumă, inclusiv poeziile ocazionale sau aparițiile sporadice în presa literară, egalează ca întindere – dacă nu cumva depășesc – corpusul antum, ediția păstrează criteriul ferm al autenticității, selectând exclusiv poemele publicate în volumele editate în timpul vieții poetului, adică acele texte validate prin semnătura sa de „bun de tipar”. Excepțiile explicative sunt doar antologiile, care reluau texte deja cunoscute, și volumele scrise în colaborare, care nu intră în aria acestei ediții. Volumul al II-lea include poemele din cărțile În dulcele stil clasic (1970), Belgradul în cinci prieteni (1972), Măreția frigului (1972), Epica Magna (1978), Operele imperfecte (1979), Oase plângând (1982) și Noduri și semne (1982), însoțite de note, comentarii și iconografia ediției.
Ca și în cazul primului volum, această ediție se adresează atât iubitorilor de poezie, cât și celor preocupați de istoria literaturii române contemporane, oferind o restituire esențială, riguroasă și necesară a operei unuia dintre marii poeți ai culturii române.
