Cărțile populare își au o origine foarte veche, locul nașterii lor fiind, în principal, țările asiatice. Prin traduceri, încă din Antichitate și din epoca medievală timpurie, acest gen de literatură populară pătrunde în culturile greacă, latină și slavonă, iar ulterior este asimilat de civilizațiile europene mai noi.
Pătrunderea lor în literatura română este legată de răspândirea, în perioada dominației fanariote, a edițiilor grecești, care au stimulat traducerea românească și difuzarea lor exclusiv prin còpii manuscrise. Aceste cărți au avut un impact consistent în mediul cultural românesc din secolele XVII–XIX (și până la începutul secolului XX), contribuind la dezvoltarea a ceea ce numim astăzi ficțiunea literară sau literatura artistică, în paralel cu literatura religioasă și literatura istorică (cronografia). Mai mult, ecourile acestor cărți se regăsesc frecvent în opera clasicilor și în amintirile orale, fiind, de fapt, primele cărți de literatură universală în spațiul românesc.
Lucrarea „Cărți populare românești păstrate în străinătate” reproduce textele cărților populare românești cunoscute în literatura de specialitate sub titluri prescurtate: Bertoldo, copiată înainte de 1774 în Moldova istorică și păstrată la Muzeul Istoric de Stat din Moscova; Alexandria, transcrisă în 1790 la Chișinău și conservată la Biblioteca Națională din Kiev; Sandipa, copiată în Moldova istorică și aflată astăzi la Biblioteca Rusă de Stat din Moscova.
Volumul mai cuprinde: studiu introductiv, repere cronologice, notă asupra ediției, note și comentarii, iconografie și glosar, semnate de un filolog riguros și scrupulos, Galaction Verebceanu.
Cartea oferă o rară ocazie cititorilor de meserie și de vocație de a parcurge integral texte despre care, de regulă, au auzit doar mențiuni în operele clasicilor literaturii române.
