În cadrul vizitei sale la Chișinău, prilejuită de lansarea volumului antologic Dans în ploaie (Editura Știința), poeta Ana Blandiana a vorbit, într-un interviu pentru Radio Chișinău, despre libertate ca exercițiu continuu de conștiință și responsabilitate. Discuția a avut loc în contextul evenimentelor literar-culturale desfășurate la Biblioteca Națională și la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, pe 8–9 decembrie 2025, întâlniri care au reconfirmat statutul Anei Blandiana de voce esențială a poeziei românești contemporane și a culturii europene.


„Poeta Ana Blandiana și-a lansat la Chișinău volumul antologic „Dans în ploaie”, apărut la Editura Știința. Cu această ocazie, la Biblioteca Națională și la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” (8–9 decembrie 2025), au avut loc evenimente literar-culturale dedicate scriitoarei, personalitate marcantă a literaturii europene și una dintre vocile definitorii ale poeziei românești contemporane.

În semn de profundă recunoștință pentru contribuția sa excepțională la cultură, educație și verticalitatea morală a spațiului românesc, Senatul Universității Pedagogice „Ion Creangă” i-a conferit poetei, disidente în perioada comunistă, Ana Blandiana, Medalia Onorifică „Ion Creangă”. Ina Guțu a realizat un interviu cu poeta Ana Blandiana despre curaj și responsabilitate, rezistență și rolul scriitorului ca reper moral.

Radio Chișinău: Distinsă doamna Ana Blandiana, bine ați revenit la Chișinău! Ieri ați avut un eveniment important la Biblioteca Națională, iar astăzi suntem în incinta Universității „Ion Creangă”. Cu ce mesaj ați venit în fața tinerilor?

Ana Blandiana: Că ei au șansa să fie liberi. Dar libertatea este o noțiune care se inventează în fiecare moment și trebuie apărată în fiecare moment. Și că, pentru asta, condiția sine qua non este ca, în fiecare clipă, să gândească cu capul lor, să nu accepte niciodată să gândească alții pentru ei, să preia fără spirit critic. Deci mesajul meu întotdeauna este în favoarea spiritului critic, care dă responsabilitate, care îți face viața mai grea, evident, dar mai cu sens.

Radio Chișinău: Ieri am asistat la frumosul dialog moderat de poetul, dramaturgul, Iulian Filip, în incinta Bibliotecii Naționale, despre „drumul vieții” dumneavoastră. A fost un periplu prin toată viața dumneavoastră. Drumul vieții dumneavoastră, cum l-ați descrie?

Ana Blandiana: La asta chiar nu m-am gândit, deși am scris adesea despre acest drum. Am o carte care se numește „Fals tratat de manipulare” și a cărei idee este că, de-a lungul vieții, a funcționat tot timpul, din partea unor instituții sau chiar din partea unor idei, o mișcare de manipulare care mi-a interzis să-mi hotărăsc eu drumul, în sensul că mie îmi rămânea doar să hotărăsc dacă accept să fiu pentru sau voi fi contra. Și îmi asum greutatea de a fi contra. Deci nu eu am hotărât să mă nasc după război, după ce rușii intraseră în România, după ce tata intrase la închisoare, dar eu am hotărât cum mă port în aceste condiții. Până la urmă, drumul meu este o veșnică asumare a lui: asumare a felului în care mă definesc pe acest drum pe care mi l-a hotărât Dumnezeu, făcându-mă scriitor, mi l-au hotărât părinții, educându-mă cum au hotărât, sau istoria, evoluând cum a evoluat. Toate aceste circumstanțe și surse sunt, până la urmă, materia primă din care eu mi-am construit viața.

Radio Chișinău: Care au fost principalele răscruci în viața dumneavoastră?

Ana Blandiana: Am ajuns la concluzia că, în viața mea, au existat două răscruci, două puncte în care a trebuit să mă opresc și să hotărăsc cum să continui. Momentul când a murit tata și când eu eram la sfârșitul adolescenței și am rămas singură. Tata a murit imediat după ce a ieșit din închisoare. De-a lungul copilăriei și adolescenței, înainte ca el să intre la închisoare pentru șapte ani, mă obișnuise să îmi răspundă la toate întrebările. În anii cât el fusese închis, eu strânsesem o serie întreagă de mari întrebări despre lume la care el nu a mai răspuns. Și, într-un fel, ceea ce a trebuit să hotărăsc atunci a fost să răspund, prin cărțile mele, eu însămi, acestor întrebări.

Cea de-a doua răscruce a fost mult mai târziu, acum nouă ani, când a murit soțul meu. Atunci am avut sentimentul, oricât ar părea de ciudat — nu mai eram foarte tânără —, că am devenit adultă, singură. Până atunci, de-a lungul vieții, fusesem tot timpul sub protecția lui, aveam un punct de sprijin unde să cer ajutor. De atunci a trebuit să fac eu singură totul și a fost, într-adevăr, o răscruce și a fost, într-adevăr, greu. Dar este adevărat că, cu acest prilej, am descoperit că existența este mult mai profundă decât credeam noi, în tinerețe sau pe parcurs. Am descoperit, de exemplu, că aproape nu există frontieră între viață și moarte.

Radio Chișinău: De-a lungul vieții dumneavoastră ați fost nu doar poetă, ci și martoră și voce a conștiinței. Care credeți că este cea mai importantă lecție pe care literatura v-a dat-o despre curaj și responsabilitate?

Ana Blandiana: În ceea ce mă privește, deși poate părea superficial răspunsul meu, pur și simplu mi-a fost mai ușor să fiu curajoasă, așa ziceau oamenii. Mi-a fost mai ușor să mă împotrivesc decât să mă supun. Mi-ar fi fost infinit mai greu să scriu o odă lui Ceaușescu decât să refuz să scriu.

Radio Chișinău: Poezia dumneavoastră a fost mereu un spațiu al adevărului și al libertății. Ce înseamnă astăzi, în vremurile noastre, să fii un scriitor liber, o voce care luminează și ghidează în continuare?

Ana Blandiana: Înseamnă ceva cel puțin la fel de greu ca înainte. Este o lume care se schimbă în fiecare clipă și care, cu fiecare clipă, își pierde stâlpii de susținere. Dispare scheletul ei, dispare scheletul moral care ținea de religie și care nu mai are nici pe departe aceeași importanță în societate ca înainte. Se schimbă principiile. Este foarte greu faptul că, între timp, a apărut această formă de nebunie care se numește progresism, care pune în discuție nu numai toată istoria, dar și sexul, adică îi face pe tineri să nu mai știe ce este bine și ce este rău, îi obligă să hotărască ei — niște tineri care nu sunt încă pregătiți pentru asta — ce este bine și ce este rău, în timp ce strămoșii lor știau, cu secole înainte, că totul era prestabilit. Deci cred că menirea scriitorilor, a gânditorilor, a intelectualilor este extraordinar de importantă acum și cred că, într-o epocă în care se citește tot mai puțin și cultura este tot mai puțin sprijinită, rezistența prin cultură și salvarea prin cultură sunt singura soluție.

Radio Chișinău: Această antologie a dumneavoastră, „Dans în ploaie”, apărută la Editura Știința, pare să sugereze să fii puternic, să fii curajos într-o lume plină de provocări. Ce ne-ați putea spune despre „dansul” în fața provocărilor din ziua de astăzi, pentru Republica Moldova, pentru România, dar și pentru întreaga regiune și chiar lumea în care trăim?

Ana Blandiana: Titlul acestui volum a fost stabilit de editură. Este titlul unei poezii ale mele din prima tinerețe, dar este ceea ce face ca volumul să fie mai optimist decât sunt eu în general. M-am bucurat că este așa și mă bucur că acest volum este esențial, o selecție foarte bună. Până acum, când mergeam să citesc undeva, mă tot gândeam care volum să-l iau. Acum sunt sigură că o să merg numai cu acesta, pentru că conține o selecție din toate și foarte bună. Întrebarea dumneavoastră este grea, sper însă să aibă un răspuns optimist, cel puțin pentru următoarea perioadă de timp.

Este clar că Republica Moldova se află în cea mai bună fază a istoriei ei din ultimul secol. Este clar, cred eu, că nu se mai poate întoarce și că, oricât de mare ar fi pericolul, a trecut granița spre Europa. Iar noi, România, evident, suntem alături de voi. Niciodată nu am fost așa de aproape, niciodată nu s-a văzut atât de tare că președintele României și președintele Republicii Moldova sunt frați. Pare că seamănă, pare că au aceeași statură, aceeași vârstă, același curaj. Este minunat din acest punct de vedere. Ceea ce nu înseamnă că amândouă țările nu se află în mijlocul unei lumi care se clatină, o lume extraordinar de instabilă și în mișcare. Sper din toată inima ca Dumnezeu să ne ajute. Sper să nu reușească această mișcare care vorbește despre o nouă ordine mondială, o ordine a dictaturilor.

Sper ca democrația, care a reușit în secolul XX în Europa, cel puțin, să nu cedeze pasul. Deși, între luptele dintre dictaturi și democrații, rolul democraților este mult mai greu, pentru că ele trebuie să-și respecte propriile reguli, care sunt complicate. Uitați-vă la America: totul părea clar și, deodată, s-a schimbat președintele și nimic nu mai este clar. În timp ce dictaturile sunt osificate, nimeni nu mișcă în front, nimic nu se schimbă. Totuși, eu cred că binele va învinge. Întotdeauna am crezut asta. Țin minte că am scris odată că, deși răul pare că învinge mereu, totuși binele câștigă, în mare, iar acest aproape miracol se explică prin masochismul celor buni, prin faptul că cei buni își asumă greutățile acestui drum.

Radio Chișinău: V-am văzut anul trecut în Piața Victoriei din București, luând cuvântul, la 30 de ani după acele vremuri pe care nu credeam vreodată că le vom trăi din nou, atât în România, cât și în Republica Moldova, când se făceau atacuri masive la adresa democrației. Care au fost lecțiile învățate la ultimele alegeri și care credeți că sunt riscurile?

Ana Blandiana: Știu ce am învățat, dar nu știu dacă am învățat și să corectăm ceea ce am învățat. A fost un moment înspăimântător acum un an în România. A fost un moment în care părea pur și simplu că spiritul răului pune stăpânire pe țară. Vă spun absolut sincer: am auzit pentru prima oară numele celui care a câștigat acele alegeri în momentul în care am aflat că a obținut două milioane de voturi. Cum era posibil? Cum ajunsese să le câștige, din moment ce eu, care citeam ziarele și eram la curent cu tot ce se întâmpla, habar nu aveam că acest personaj există? A fost vorba de un rău ocult, sprijinit ocult și prin mijloace tehnice. Totul este extraordinar de greu de ținut sub control. Prima condiție ca să învingi răul este să știi că există, să-l descoperi. L-am descoperit. Faptul că, chiar dacă pe muchie, românii au reacționat bine și că, în clipa aceasta, cred că pentru prima oară de foarte, foarte mulți ani, la conducerea României sunt în același timp doi oameni cinstiți — președintele și premierul — este esențial. Eu, cel puțin, nu mă îndoiesc de ei în nicio privință. Mă îndoiesc doar că vor putea rezista valurilor care încearcă să-i doboare. Sper că nu vor reuși.

Radio Chișinău: În momente dificile ale trecutului ați ales mereu să vorbiți, să scrieți. Ce rol a avut poezia în viața dumneavoastră și ce rol credeți că au scriitorii și intelectualii în momente de restriște?

Ana Blandiana: Am avut alaltăieri lansarea, la Gaudeamus, la Târgul de Carte din România, a unei cărți care se numește, cu semnul întrebării, „Poate poezia salva lumea?”. Răspunsul meu este: da!

De fapt, a fost titlul unei conferințe pe care am ținut-o la Sofia, cu prilejul ceremoniei de Doctor Honoris Causa. Era o analiză a felului în care, în momente de restriște, poezia a putut deveni un punct de sprijin. Principalul argument era felul în care s-au scris — de fapt, nu e bine spus „scris”, pentru că nu exista nici creion, nici hârtie — poeme în închisorile din România, în anii ’50–’60.

Pe muchia dintre viață și moarte, oamenii au găsit în poezie un sprijin și o formă de rezistență. Rezistența prin poezie este unul dintre cele mai minunate lucruri pe care le-a făcut poporul român — singurul, de altfel. Nu s-a mai întâmplat în alte închisori din lagărul socialist sau în alte părți, cel puțin eu nu știu, o astfel de mișcare, cu mii de poeme.

Radio Chișinău: La final, vreau să vă transmit un mesaj de la o mică cititoare din Iași, Olivia, și frățiorul ei, Călin: „Bună ziua, doamnă Ana Blandiana. Am citit toate poeziile dumneavoastră din cartea «Întâmplări cu Arpagic». Unele dintre ele m-au făcut să râd cu lacrimi. Fratele meu de șapte ani le citește și el și îi plac la fel de mult. Și el râde. Sunt foarte frumoase. Vă doresc multă sănătate!”

Ana Blandiana: Vă mulțumesc!

Radio Chișinău: Suntem înainte de începerea acestui eveniment frumos, aici, la Universitatea „Ion Creangă”. Ce mesaj ați vrea să transmiteți românilor, de pe ambele maluri ale Prutului?

Ana Blandiana: Să fim fericiți împreună, să fim fericiți în Uniunea Europeană și să facem din Uniunea Europeană un loc minunat!”