În paginile revistei Crai Nou din Suceava a fost publicat un amplu articol semnat de Doina Cernica, intitulat „Nicolae Labiş sărbătorit la Universitatea Suceava”, dedicat lansării volumului „Nicolae Labiș. Opere”, apărut la Editura Știința (Chișinău), în colecția „Moștenire”.

Evenimentul a avut loc la Biblioteca Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, pe 13 octombrie 2025, în sala de lectură „Emanuel Diaconescu”, și a fost moderat de prof. univ. dr. Sanda-Maria Ardeleanu. Au participat universitari, studenți, cercetători, membri ai Societății Scriitorilor Bucovineni și numeroși iubitori de poezie.

Articolul redă cu căldură atmosfera lansării și intervențiile semnificative ale invitaților — printre care Gheorghe Prini, directorul Editurii Știința, Lucia Țurcanu, Mircea A. Diaconu, Otilia Ungureanu, Mihai Iacobescu, Elena Simionovici și alții —, fiecare conturând un portret complex al poetului Nicolae Labiș și al moștenirii sale literare.

„Pe 13 octombrie 2025, Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava a găzduit la biblioteca instituţiei (sala de lectură „Emanuel Diaconescu”), moderată chiar de coordonatoarea sa, prof. univ. dr. Sanda-Maria Ardeleanu, lansarea unui nou volum de poezii de Nicolae Labiş, „Opere”, apărut la Editura Ştiinţa Chişinău, în colecţia „Moştenire”, într-o ediţie îngrijită de Mihai Papuc, cu un studiu introductiv de Daniel Cristea-Enache. Au participat nu numai universitari, studenţi şi masteranzi de la Litere, dar şi iubitori de poezie din oraş şi judeţ, istoricul Mihai Iacobescu împreună cu doamna sa, Veronica Iacobescu, stavrofora Elena Simionovici, preşedinta de onoare a Societăţii Scriitorilor Bucovineni (SSB), pr. Constantin Ciupu, Viorica Petrovici, Constantin Hrehor, Vasile Tudor, Neculai Roşca, membri ai SSB, ş.a. Graţie „bagajului” cu care a venit Gheorghe Prini, directorul Editurii Ştiinţa, unii dintre ei şi-au dăruit elegantul volum chiar dacă Labiş exista în biblioteca personală, alţii, din cei mai tineri, şi l-au dorit impresionaţi de destinul său tragic, dar şi de uriaşa zestre lirică pe care ne-a lăsat-o poetul la doar 21 de ani de viaţă.

Dacă Sanda-Maria Ardeleanu, bună cunoscătoare a biografiei poetului, a pus accent pe relaţia lui Labiş cu profesorii săi, iar Gheorghe Prini pe prezentarea colecţiei „Moştenire”, dr. Lucia Ţurcanu, cercetător la Memorialul Ipoteşti-Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”, asistent univ. dr. Otilia Ungureanu şi prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu de la universitatea suceveană, Mircea A. Diaconu fiind, cum se ştie, şi prorector al acesteia, au abordat, cu o plăcere şi o prospeţime a lecturii care au făcut bine publicului, universul poeziei labişiene.

Din incursiunea lui Gheorghe Prini pe moşia de 34 de ani a „Moştenirii” (probabil cea mai longevivă colecţie de carte din R. Moldova, crede Lucia Ţurcanu), reţinem pentru aceste rânduri numărul 116 al cărţii lui Labiş, informaţia că se află sub tipar George Coşbuc, ediţie îngrijită de universitarul, poetul şi criticul literar Ion Pop din Cluj-Napoca, şi nădejdea publicării până în anul 2030 a o sută de scriitori români, colecţia numărând până acum cincizeci şi şapte. În ceea ce priveşte „Opere” de Nicolae Labiş, volumul reuneşte o selecţie din volumul antum „Primele iubiri” (1956), din primul volum postum, „Lupta cu inerţia” (1958), versuri din alte apariţii editoriale, un tabel cronologic, note şi comentarii, precum şi o iconografie, o secţiune de reproduceri foto. Să mai notăm încântarea lui Gheorghe Prini de a fi ajuns la Mălini, de a le fi cunoscut pe surorile poetului, Margareta şi Teodora, şi de a fi organizată aici, la Universitatea Suceava, prima lansare a volumului. De aici de unde vine şi marele succes la cititori, ediţia Mircea Streinul îngrijită de Mircea A. Diaconu, pe locul doi la vânzări după volumul închinat Magdei Isanos.

Prezentarea Luciei Ţurcanu a insistat pe câteva din „declicurile” pe care le poate provoca o recitire/citire a lui Labiş, de pildă poezia „Lirică” ducându-te cu gândul la optzecişti, nefiind dealtminteri singura cu elemente anunţând poezia de peste treizeci de ani, iar „calupul” Villon sugerând un veritabil „program” al poetului de a fi un izolat, împotriva curentului. Şi a formulat şi regretul absenţei din volum a poeziilor cu un suflu subversiv din „Puiul de cerb”, absenţă de remediat într-o reeditare sau poate, peste câţiva ani, într-o ediţie integrală, „Opere complete”.

Otilia Ungureanu, încercând să găsească o metaforă care să-i cuprindă lui Labiş creaţia şi destinul tragic, a propus auditoriului poemul „Albatros”, susţinută inspirat de recitarea acestuia de către eleva Adela Şulea, de la Colegiul Naţional „Petru Rareş” Suceava, care cu lectura-interpretarea şi a altor versuri din Labiş a completat frumoasa ţinută ştiinţific-artistică a lansării. Universitara a dezvoltat în continuare, pe fundalul vizionarismului care pulsează în lirica labişuană, ideea timpului care adânceşte rănile, nu le cicatrizează (colindată de imaginea războiului, „copilăria sa nu e un paradis pierdut”) şi ideea poeziei care „păstrează, încapsulează nediluat esenţa vieţii” (observând „presentimentul morţii, ciudat la un tânăr de 21 de ani”).

După ce şi-a exprimat convingerea că Labiş ar trebui studiat în contextul epocii, dar şi al schimbărilor produse de timp în receptarea poeziei sale, Mircea A. Diaconu a observat că poetul nu mai face parte din conştiinţa publică, devenind doar nume pe carte, şi a deplâns faptul că, spre deosebire de alţii, noi, românii, ne permitem să ne ignorăm valorile. Apoi, pornind de la constatarea că au dispărut în preocuparea literaţilor români ediţiile critice, a vorbit şi despre dificultatea unei astfel de ediţii în cazul lui Labiş, dat fiind, cum spunea Lucian Raicu, marea dezordine existentă în marea de manuscrise care au rămas de la el, un tânăr de 21 de ani cu mii de versuri dintr-o labirintică nevoie de a se comunica (până la urmă şi situaţia lui Eminescu, zicea Petru Creţia). Partea ultimă a prezentării lui Mircea A. Diaconu a dezvoltat şi a argumentat ideea unui Labiş subversiv, plecând de la scrisori din volumul lui Ion Sârbu, adresate de Labiş lui George Mărgărit, dar şi de la versuri din diferite poezii („Scrisoare mamei”, „Ştefăniţă Vodă”), afirmând că Labiş îşi permitea să se joace cu focul şi invitându-ne să observăm cum cărţile de debut ale generaţiei 60 poartă marca rebelă a lui Labiş – „Un poet de forţă, fără doar şi poate!”

După ce şi-a ascultat profesorii la Facultatea de Filologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi povestind despre Labiş, după ce ea însăşi în cei 20 de ani de profesorat a vorbit mult despre Labiş, stavrofora Elena Simionovici a găsit în lansarea de la Universitatea Suceava multe lucruri noi şi frumoase. Şi cum poezia poezie cheamă şi asemenea gândurile despre poezie împărtăşite celorlalţi, stavrofora Elena Simionovici, aflată în apropierea unei frumoase aniversări, a mărturisit: „Visul meu ar fi să scriu o carte despre poezia Psalmilor”.

Mihai Iacobescu s-a referit la Labiş ca la tânărul cu suflet pur tulburat de comunism. Şi dezamăgit de acesta, cum a încercat să demonstreze şi Nicolae Cârlan. „Am putea spune că l-a şi ucis!”

Prof. univ. dr. Niculai Barbă, preţuind căldura omenească a întâlnirii (la care şi Biserica este prezentă) în vremurile reci ale virtualului, a menţionat existenţa (încă) a unei distanţe între manuscrisul definitivat şi tipărirea „Operei Magna” labişiene revăzute de Nicolae Cârlan cu ajutorul fiului, universitarul Ionuţ Cârlan, şi a propus, chiar fără sprijin legislativ, considerarea şi trăirea ca atare a anului 2026 (când vor fi 70 de ani de la moartea poetului) drept Anul Nicolae Labiş.