Cronică de carte Sergiu Matei Nica. Scrieri în revista Convorbiri literare
21.09.2021
Recenzie pe marginea publicațiilorSergiu Matei Nica, Scrieri, ediție de Victor Durnea, vol. I, Poezie. Proză – 432 p., vol. II, Publicistică. Jurnal – 484 p., Editura Știința, Chișinău, 2021 semnată de Marius Chelaru pentru ediția de august a revistei Convorbiri Literare, publicație a Uniunii Scriitorilor din România.
De câte ori am avut ocazia am prezentat cărți scrise de sau care vorbesc despre personalități din părțile de țară care nu sunt, pe moment, între granițele de stat ale României. La galeria acestora se adaugă acum cele două volume cu scrierile lui Sergiu Matei Nica (1917-1973), poet, prozator şi publicist român din Basarabia, poate printre cei mai puţin cunoscuţi scriitori basarabeni din perioada interbelică, o ediție realizată de ieșeanul Victor Durnea, apărută într-o colecție despre care am mai amintit aici, „Moștenire”, a editurii Știința.
Născut în 1917 în satul Holercani, ținutul Orhei, a făcut studii teologice (în 1937 a abandonat facultatea pentru a se dedica scrisului), a debutat în 1933 cu poezia Hora satului (semnată Sergiu Nicov), în săptămânalul „Cuvânt moldovenesc”, colaborând apoi la mai multe publicații, este ales Secretar general al abia înființatei Societăți a Scriitorilor Basarabeni, în 1940, publică volumul de versuri Furtuni pe Nistru, singurul apărut antum, în 1943. Apoi, urmare a situației de după război, aflat la București, este închis în 1951, eliberat în 1955. Abia în 1967 va începe să scrie din nou versuri și proză, fără a le da spre publicare.
Ediția de față, alcătuită de Victor Durnea (care concluzionează că Sergiu Matei Nica este „un scriitor veritabil, cu un bagaj literar și publicistic care, chiar luând în calcul o anume inegalitate, datorată în fond unei existențe sub vremuri, este relativ bogat și demn de atenție”) este structurată, după paginile de început semnate de V. Durnea (Sergiu Matei Nica – poet, prozator, publicist, memorialist și diarist, Tabel cronologic, Notă asupra ediției) astfel: volumul I (textele sunt împărțite în edite și inedite) – Poezie (Din volumul Furtuni pe Nistru, Poezii din reviste, Poezii inedite, 1968-1973), Proză (Proză din reviste și ziare, Proză inedită) și, în final, Note și comentarii, Iconografie; volumul II – Publicistică (se observă că autorul a fost foarte activ cu precădere între anii 1940–1944), Din Jurnal (1968-1973) – cuprinzând texte de diverse facturi, de la notații diaristice, „amintiri”, eseuri, articole opinii pe diverse teme, sociale/ politice/ literare, texte literare ș.a., și, în final, Note și comentarii (cu diverse informații relativ la textele antologate).
Atât poeziile cât și celelalte pagini (mai ales cele de jurnal), în mare parte inedite, m-au interesat și prin prisma imaginii pe care o oferă Sergiu Matei Nica despre Basarabia acelor vremuri, lucruri nu cine știe ce cunoscute la noi, cu toate suferințele prin care treceau oamenii, dar și a felului în care se poate desprinde, din scrierile acestuia și o secvență a tabloului preocupărilor literare/ culturale ale vremii. Interesante sunt și paginile în care citim despre cum vedeau românii de peste Prut ce se petrecuse după Unirea cu România, inclusiv în pagini scrise după frângerea ei de Țară (de pildă în Superstiții politice basarabene, din 1968) sau cum au fost tratați de autoritățile comuniste cei care au înfăptuit unirea din 1918 (în Eveniment basarabean, de pildă), cum „uitau” de Basarabia unii basarabeni care fuseseră „sanctificați în cultura română” și nu mai erau „dispuși să rostească o vorbă” despre meleagurile natale etc.
Sunt doar câteva gânduri după lectura celor două volume din scrierile lui Sergiu Matei Nica, în care am găsit multe pagini care m-au interesat. Prin intermediul acestei ediții realizate de Victor Durnea, sunt oferite celor interesați, în afară de texte, și datele necesare pentru ca să se poată înțelege mai ușor cine a fost, cum a trăit și ce a scris Sergiu Matei Nica, și de ce este un autor care merită să fie readus în atenția noilor generații.
