Cronică de carte Pro Basarabia. Pro România în revista Convorbiri literare
01.12.2021
Recenzie pe marginea publicației: Dumitru C. Moruzi Pro Basarabia. Pro România. Scrisori deschise, ediție de Victor Durnea, 212 p., Editura Știința, Chișinău, 2021, semnată de Marius Chelaru pentru ediția de octombrie a revistei Convorbiri Literare, publicație a Uniunii Scriitorilor din România.
În colecția „Memoriile Basarabiei” a editurii Știința din Chișinău a apărut recent o ediție alcătuită de Victor Durnea, intitulată Scrisori deschise, pagini ale lui Dumitru C. Moruzi, un personaj care a fost privit, scrie Victor Durnea, mai degrabă „ca un om întors cu totul spre un trecut ideal(izat)”, Călinescu vorbea despre scrierile lui, destul de sumar, ca fiind ale unui „om care a văzut multe”, și „își nuanțează amintirile”.
Realitatea este însă mai nuanțată. Moruzi era mai atent la timpul pe care îl trăia, fiind implicat în cele mai neașteptate moduri în cele ce se petreceau și priveau zona noastră, nu doar teritoriul de azi al României, și mai ales Moldova de peste Prut/ „Basarabia”. Pe scurt, născut la Iași, în 1852, face studiile la Paris (fiind coleg cu Pierre Loti, de exemplu), ajunge voluntar în armata rusă, participă la campania din Bulgaria din 1877-1878, este decorat, se ceartă cu superiorii (despre care a spus că erau „panslaviști” fanatici), se căsătorește „nepotrivit”, este dezmoștenit, călătorește în Italia, se căsătorește tot „nepotrivit” ș.a. Din 1900, când debutează cu versuri, scrie piese de teatru, proze, articole ș.a. Din 1904 când în Rusia se declanșaseră frământările revoluționare, începe colaborarea la ziarul „Cronica” cu Basarabia. În robie.
„În fiecare rând al său vibra un naționalism tânăr și viteaz (...). Până la sfârșitul vieții a fost un ostaș loial și cutezător al credințelor sale”, scria Nicolae Iorga, notând că „lucra pentru neam fără răsplată” (se știe că a murit în sărăcie, bolnav), iar din aceste pagini cititorul poate vedea că era cu temei. Sunt pagini de interes pentru cititorul care vrea să înțeleagă cum/ care era atitudinea în epocă a românilor dar și rușilor față de partea de României de peste Prut. De pildă, ce a discutat cu generalul Ignatiev sau, în Români și ruși în Basarabia: „în ziua de 29 martie a fost tipărit pe o prima pagină a gazetei Drug din Chișinău următorul articol: În luna mai Basarabia prăznuiește suta de ani din ziua alipirii sale către Imperiul Rusesc. O sută de ani în urmă «pustietățile Basarabiei» au intrat în corpul Rusiei”(...) Minunat e acest popor rusesc! Sau felul în care erau lucrurile în țară și în străinătate, văzute prin ochiul lui Moruzi, în preajma Războaielor balcanice și a primului Război Mondial, a alianțelor, intereselor țărilor și ale noastre ș.a. (de pildă în Cu cine ne aliem?, 1913: „Neclintita mea credință (...) este că Războiul balcanic e numai un prolog, după care trebuie neînlăturat să vie războiul european, adică lupta între Tripla Alianță și Tripla Înțelegere, orice ar face diplomația ca să-l poată înlătura”. Ori aspecte asupra cărora și azi ne întrebăm anume ce interese slujesc, câtă capacitate/ pregătire și dragoste de țară au politicienii și diplomații noștri (în Ce fac diplomații noștri la Petersburg?, Politica noastră ș.a.). Dar autorul este cu precădere, spuneam atent asupra situației din Basarabiei și a felului în care era abordat subiectul de politica/ diplomația rusă/ română, dar și de oamenii de acolo.
Așadar, o carte de interes, o ediție atent alcătuită de Victor Durnea, asupra căreia poate vom mai reveni când vom semnala, în măsura posibilităților, și cele două volume de Scrieri ale lui Moruzi, apărute, în 2014, tot la Editura Știința.
Marius Chelaru,
Rubrica: Panoramic editorial. Edituri moldave/Autori moldavi
Revista Convorbiri literare, nr. 10 (310), octombrie, 2021
