(+373 22) 73-96-16
Cărțile Stiința în presă. Recenzii asupra culegerii Paul Goma. Cuvântul Basarabeanului răzvrătit 05.12.2019

Începutul lui decembrie este marcat de apariția în mass-media a două recenzii asupra culegerii Paul Goma. Cuvântul basarabeanului răzvrătit, din colecția Editurii Știința Personalităţi notorii, volum selectat și coordonat de dr. hab. Aliona Grati. Este vorba de articolul PAUL GOMA REÎNTORS ACASĂ ÎNTR-UN VOLUM DE SINTEZĂ CRITICĂ, semnat de dr. în filologie Ludmila ŞIMANSCHI și publicat la rubrica Noutăți editoriale, în ultimul număr al revistei Academiei de Științe a Moldovei, Akademos, precum și de Paul Goma ’84 - Un Soljenițîn român, semnat de prof. univ., dr. hab. Nicolae ENCIU și publicat în revista Art – Emis.

PAUL GOMA REÎNTORS ACASĂ ÎNTR-UN VOLUM DE SINTEZĂ CRITICĂ

Culegerea Paul Goma. Cuvântul Basarabeanului răzvrătit, din seria „Personalităţi notorii”, selectată şi coordonată de dr. hab. Aliona Grati, avându-l responsabil de ediţie pe Mihail Papuc şi editor pe Gheorghe Prini, Întreprinderea Editorial-Poligrafică „Ştiinţa”, este un volum vital, necesar în spaţiul românesc, care reuşeşte pe deplin să valorifice personalitatea remarcabilă, amplă a scriitorului basarabean Paul Goma. Cele 344 de pagini magnetizează interesul cognitiv şi conving de puterea cuvântului scriitorului cu un destin de-a curmezişul istoriei, susţinută de atitudinea în răspăr faţă de tot ce este strâmb şi absurd, insistând pe ideea nonconformismului autentic scriptural al celui care nu acceptă generaţionist să fie asimilat nici de poetica evazionismului socialist şi nici de tentaţiile textualiste, căutând fervent noi formule literare în care să-şi remodeleze coliziunea fiinţei cu Istoria şi să comunice câte i-au căzut în cap.


Concepţia volumului descoperă o construcţie academică viguroasă şi serioasă. Biobibliografia este povestea vieţii spusă cu de-amănuntul de însuşi Paul Goma, în date concrete, fiind un instrumentar deosebit care relevă toate evenimentele dramatice pe care le-a trăit în cei 84 de ani. Materialul brut al vieţii este trecut ulterior prin limbă şi construit cu obstinaţie în prozele elaborate veridic, căci detestă jocul de-a textul, dorindu-se în afara canoanelor realist-socialiste care au schilodit gândirea scriitorului român din secolul al XX-lea.


Capitolul 1 Analize şi interpretări reuneşte toate consemnările şi regândirile critice de schimbare a opticii receptării perturbate, având la bază criterii extraliterare, ca urmare a imixtiunii ideologiei în literatură. Criticii şi istoricii literari renumiţi Ion Simuţ, Gheorghe Grigurcu, Cornel Ungureanu etc. insistă pe ideea reabilitării lui Paul Goma, stimularea receptării favorabile a operei sale şi a efortului de sinteză şi de apreciere globală. Problematizând întreg destinul tragic şi incluzându-l pe artist în pleiada marilor neconformişti, exegeţii literari relevă legendaritatea sa: singurul caz de rezistenţă adevărată, nu doar prin cultură, şi pun în vizor amploarea pe care a produs-o la nivel de ţară, generând Fenomenul, Cazul, Mişcarea, Paşaportul Goma.


Acest volum îl reconsideră pe scriitor, îi oferă şansa să fie scos din categoria scriitorului de tăcere, controversat, prin reevaluarea întregii istorii moderne şi postmoderne a migraţiei din perspectiva personalităţii remarcabile a lumilor conexe, refugiat politic din Basarabia în 1940 şi apoi din România în 1977.


Capitolul 2 Biblioteca Paul Goma (cronici, studii) propune receptarea corectă a fiecărei scrieri din prodigioasa operă, recunoaşterea notorietăţii greu de iertat de confraţi de a fi un capitol important în istoria literaturii române postbelice, dar şi în istoria politică a României. Relevând faptul că Paul Goma şi-a revendicat un univers literar concentrat şi complex maturizat, care a căpătat caracterul concretizării particulare a unui discurs mai cuprinzător şi profund despre nestatornicia contemporană, starea permanentă de refugiere, studiile critice, selectate strategic de Aliona Grati, impun ideea că structurile traumatizante au fost autogeneratoare de discursuri inedite cu realităţi estetice neuniforme stilistic şi tematic, iar acele exerciţii de memorie învăţate de la părinţi au devenit o înverşunată ripostă la prăbuşirea lumii în absurd şi nemernicie.


Acest volum rememorează, în epoca desuetudinii totale, refugierea politică de sub teroarea comunistă, relevând destinul istoric tragic în Cazul Goma, dar şi poetica scrisului literar care interoghează politica societăţii şi stereotipurile ei: „Normalitatea lui Goma confirmă laşitatea celor tăcuţi şi mulţi, dar şi solidarizări mărunte, însă importante pentru o ţară reeducată după metoda reflexului condiţionat. Paul Goma a zguduit sistemul comunist, a determinat căderea câtorva voaluri ce acopereau faţa grotescă a criminalităţii de stat împotriva propriilor cetăţeni”. În romanele sale Uşa noastră cea de toate zilele, În cerc întâlnim cazuri inedite de parabolizare a condiţiei umane închistate şi constrânse să renunţe la libertatea gândirii şi liber arbitru, deoarece era închisă uşa istoriei şi nu mai era posibilă revenirea la viaţa normală. Pierderea identităţii şi mutilarea conştiinţei sunt scopul strategiilor de creare a individului nou comunist, cu comportament deviant. Prozatorul relatează metatextual în romanul Infarct despre finalitatea estetică a sa diferită de cea a confraţilor: „…eu nu cunosc limba lui Esop, deci nu o folosesc, atunci când vreau să scriu despre ceva, revelez, scot la lumină, spun pe nume, nu ascund adevărul acela artistic sub o grindă de poetisme, sub o avalanşă de ştiituisme, încât să nu se mai înţeleagă despre ce este vorba. În scrisul meu există alte…− nu aluzii, ci de-a dreptul critici…” (p. 77). Miza romanelor constă în înţelegerea mecanismelor declanşării răului social-politic şi a relevării luptei personajelor cu propriul trecut compromis.


Exegetul Ion Simuţ în studiul Cazul Paul Goma. Între politică şi literatură insistă pe ideea că scriitorul reprezintă un capitol important din istoria politică a României, căci şi-a asumat, cu riscul vieţii, ideea libertăţii: „Anticomunismul lui Paul Goma comporta toate riscurile, era excepţional. De aceea nu trebuie să-l privim ca pe un simplu caz documentar, istoricizat, ci ca pe unul de inflexibilitate politică (straniu printre atâtea flexibilităţi ale tuturor), un caz de exemplaritate morală ce merită a fi permanentizat ca memento și ca termen de comparaţie pentru noi înșine.” (p. 82).


Criticul Bogdan Creţu în articolul Provocările estetice ale lui Paul Goma îi recunoaşte atât meritul de a fi una din vocile cu autoritate ale exilului românesc şi cu notorietate internaţională, cât şi calitatea de autor cu o identitate stilistică inconfundabilă, căruia trebuie să i se facă dreptate prin recuperarea critică a ipostazei sale importante scripturale: „Paradoxal, îndepărtarea temporală de epoca pe care a mărturisit-o literar pare să îi facă bine. El este, începe să se vadă din ce în ce mai bine, unul dintre scriitorii postbelici cei importanţi, cu o operă impozantă. Locul său este în orice istorie a literaturii române care se respectă și se vrea respectată!”.


În Dialoguri cu Leo Butnaru şi Dinu Mihail, scriitorul basarabean mărturiseşte trăirea pe cont propriu a experienţei migraţiei pe care reuşeşte să o transforme în poetică literară şi prezintă intransigenta gândire care ne învaţă libertatea, tenacitatea de a fi necruţător cu natura românească versatilă şi nesigură, fiind singurul caz de inflexibilitate politică şi morală. El se descrie autoironic drept un anticorp occidental, dar şi un produs literar diferit de cel românesc din ţară, căci nu aparţine generaţiei sale, încercând să explice fidelitatea actuală în raport cu adevărul, nu cu persoana.


Poetica refugierii sale politice este poetica rezistenţei faţă de dezumanizarea impusă de orice regim politic care perverteşte abuziv idealurile. Basarabenitatea pe care a purtat-o cu sine în România şi Franţa l-a ajutat să se construiască altfel, mai statornic, cu verticalitate, asumându-şi starea de plecat şi responsabilitatea propriului scris. Fiind o adevărată conştiinţă a epocii, şi-a dorit să nu predice în pustiu, miza textelor sale fiind să ne descoperim pe noi înşine, salvând condiţia umană în derivă prin lupta cu amnezia istorică.

Articol preluat din Revista Akademos

Autor: Doctor în filologie Ludmila ŞIMANSCHI

Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu”


Paul Goma ’84 - Un Soljenițîn român


Se spune că la apariția romanului „Ostinato” în 1971, editat în Germania Federală la „Suhrkamp Verlag” și, în scurt timp, în franceză la Paris și în limba olandeză (1974), după ce acesta fusese respins de cenzură în România pe motiv că depunea mărturii false și denigratoare despre închisorile comuniste, Paul Goma a fost numit „un Soljenițîn român”. Și nu fără temei.


Născut pe 2 octombrie 1935 ca al doilea copil al unei familii de învățători din satul Mana, comuna Vatici, județul Orhei din România interbelică, Paul Goma ilustrează pregnant tragicul destin al Basarabiei, aflată mereu „sub vremi”, el fiind creatorul tipului de personaj răzvrătit, nonconformist și totalmente diferit de personajele resemnate conform proverbului „Capul plecat, sabia nu-l taie”, demonstrând că se poate de trăit cu demnitate chiar și în comunism, iar capul este tăiat, de cele mai multe ori, tocmai fiindcă e plecat.


Odată cu anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, în urma notelor ultimative din 26-28 iunie 1940, familia Goma a fost nevoită să se refugieze în România, unde tânărul Paul se remarcă, în scurt timp printre susținătorii cauzei luptătorilor anticomuniști: elev fiind în clasa a X-a la liceul „Gh. Lazăr”, a fost „convocat” în mai 1952 la Securitatea din Sibiu și „reținut” timp de opt zile, după care a fost exmatriculat din toate școlile din țară.


A reușit să se înscrie la liceul „Radu Negru” din Făgăraș, pe care l-a absolvit în iunie 1953, iar un an mai târziu a susținut simultan examene de admitere la Universitatea din București (filologie, română) și la Institutul de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”, reușind la amândouă și alegând Institutul.


S-a remarcat în zilele revoluției maghiare din 1956, fiind condamnat în martie anul următor la doi ani de închisoare corecțională, pe care i-a executat la închisorile Jilava (1957) și Gherla (1958), după care a fost trimis în domiciliu forțat în Bărăgan, la Lătești, unde a rămas până în 1964. După eliberare, a continuat să înfrunte regimul cu o tenacitate incompatibilă cu prudența, manifestându-și cu voce tare atitudinea civică. Și-a câștigat existența lucrând ca muncitor, fotograf ambulant, trompetist, tehnician la Buhuș, Făgăraș, Segarcea și Brașov. În 1965 și-a reluat studiile la Universitatea din București, fiind însă nevoit să le abandoneze în urma hărțuielilor la care era supus. A debutat în revista „Luceafărul” cu povestea „Cum bate toba” (1966), colaborând inclusiv la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Ateneu”, iar debutul editorial s-a produs în 1968 cu volumul de nuvele „Camera de alături”.


În 1968, entuziasmat de faptul că N. Ceaușescu condamnase invazia Cehoslovaciei, a devenit membru al P.C.R., atașamentul său față de regim fiind însă de scurtă durată. În 1971 i-a apărut, în Germania, apoi și în Franța, romanul „Ostinato”, cu care a inaugurat în literatura română tema sistemului concentraționar comunist. La târgul de carte, din acel an, de la Frankfurt pe Main, romanul lui Paul Goma a apărut la stand cu genericul „carte interzisă în România”, fapt care a condus la excluderea sa din partid, dat fiind că „a pus în mâna dușmanului o armă cu care să lovească în patria noastră, România”.


Sfidând toate interdicțiile și impedimentele, prozatorul a continuat să lupte cu aceeași îndârjire pentru dreptul de a gândi liber, după principiul: „eu nu cunosc limba lui Esop, deci nu o folosesc”. În 1972, la aceeași editură vest-germană „Suhrkamp Verlag” i-a apărut romanul „Ușa”, reluat în 1974, în franceză, la Gallimard. Prin acele cărți, Paul Goma a intrat în circuitul intelectual european, ajungând însă într-un conflict deschis cu autoritățile comuniste de la București. A devenit singurul disident român anticomunist omologat la nivel mondial, inițiind „Mișcarea Goma” pentru drepturile omului din primăvara anului 1977, în semn de solidarizare cu Carta ʼ77, - o inițiativă civică, de rezistență anticomunistă din Cehoslovacia, reprezentată de Václav Havel.


Într-o scrisoare adresată lui Ceaușescu, Paul Goma i-a cerut să se solidarizeze cu autorii Cartei ʼ77: „Toți vecinii noștri se mișcă, își cer drepturile care li se cuvin. Până și rușii strigă în gura mare că sunt neliberi, că drepturile le sunt călcate în picioare. Numai noi, românii, tăcem. Și așteptăm să ni se dea totul de-a gata”. Goma mai scria, adresându-i-se lui Ceaușescu, că în România erau doar două persoane care nu se temeau de Securitate: „Domnia Voastră și cu mine. Dar, numai cu două semnături... Există însă o soluție: solidaritate individuală. Eu expediez o scrisoare cu semnătura mea olografă. Numai că gestul meu nu va împrăștia teama concetățenilor noștri de a se alătura celor care cer drepturi. Cu totul și cu totul alta ar fi situația dacă Domnia Voastră a-ți trimite o asemenea scrisoare. O declarație de susținere a Cartei 77. Sunt ferm convins că milioane de români vă vor urma și se vor solidariza cu cehii și slovacii. Făcând acest lucru, veți arăta că sunteți consecvent cu declarațiile din 1968”.


Contrar speranțelor și așteptărilor lui Paul Goma, acel demers fără precedent a prozatorului a stârnit o reacție dură a autorităților, autorul fiind persecutat de Securitate, maltratat și amenințat cu moartea. La finele anului 1977, i s-a permis să părăsească România, stabilindu-se împreună cu soția și copilul său la Paris, unde a continuat lupta împotriva regimului comunist. Așa cum consemna „Le Nouvel Observateur” în acele zile, „în 1977, România a cunoscut două cutremure: unul de pământ în martie, și altul al oamenilor, prin Mișcarea Goma”.


Stabilit din 1977 la Paris, marele prozator a editat unul după altul romanele: „Gherla” (1976), „În cerc” (1977), „Garda universală” (1979), „Culoarea curcubeului” (1979), „Patimile după Pitești” (1981), „Soldatul câinelui” (1985), „Bonifacia” (1986), ultimul apărând la București abia în 1991. A editat inclusiv romanul autobiografic „Din calidor. O copilărie basarabeană” (1989), apărut la București și la Chișinău în 1990.


Cu toate că în Franța, spre deosebire de confrații săi de litere din R.S.R. și din R.S.S.M. s-a bucurat de marea șansă de a-și edita nestingherit lucrările în condițiile unei depline libertăți a creației, în afara canoanelor realist-socialiste care au schilodit gândirea și creația majorității scriitorilor din spațiul românesc în a doua jumătate a secolului al XX-lea, statutul de „azilant politic” l-a lipsit, în schimb, de avantajele creației în cuprinsul Patriei sale. Ca urmare a acestui fapt și în pofida notorietății europene și mondiale de care s-a bucurat și se bucură în prezent, pentru cei mai mulți cititori din Republica Moldova, dar și din România în egală măsură, creația lui Paul Goma rămâne încă aproape necunoscută. Așa cum pe bună dreptate afirmă criticul literar Aliona Grati, scriitorul Paul Goma nu prea a avut parte de interpretări, sinteze și aprecieri pe potriva talentului și tocmai aceste lacune au periclitat serios receptarea lui, din care considerent, „cunoașterea lui Paul Goma este un imperativ al zilei, care trebuie realizat la modul serios și plenar, deoarece scriitorul este șansa noastră de a intra în contact și în rezonanță cu literatura (post)modernă contemporană”. Academicianul Mihai Cimpoi afirmă, la rândul său, că Paul Goma este „basarabeanul afirmat în afara contextului dramatic basarabean, iar pentru literatura română este scriitorul cu cărțile scrise în afara țării și, pe deasupra, editate târziu”.


Urmărind, în această ordine de idei, recuperarea și valorificarea plenară a unor importante valori culturale și literare și în contextul aniversării scriitorului, publicistului și disidentului politic Paul Goma, care, la 2 octombrie curent, a împlinit vârsta de 84 de ani, la Academia de Științe a Moldovei a fost lansat un amplu și consistent volum omagial de studii „Paul Goma: cuvântul basarabeanului răzvrătit” din seria „Personalități notorii”, prefațat, selectat și coordonat de dr. hab. Aliona Grati.


Noua apariție editorială este importantă nu numai pentru specialiștii preocupați de creația marelui prozator, ci și în egală măsură utilă publicului cititor, prin calitatea studiilor care îl readuc pe meleagurile natale pe basarabeanul răzvrătit. Precedat de o biobibliografie scrisă de însuși Paul Goma, - în care sunt descrise evenimente autobiografice începând cu 20 ianuarie 1909, când se naște, în satul Ciocâlteni, județul Orhei, Basarabia, pe atunci în componența Rusiei, Eufimie, cel de-al doilea fiu al Nataliei și al lui Chirilă Goma, și până în 2018, când i s-a conferit Premiul Opera Omnia al Consiliului Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, - volumul constă din patru capitole (I. Analize și interpretări; II. Biblioteca Paul Goma - cronici, studii; III. Paul Goma prin el însuși; IV. Viața în imagini), - cuprinzând exegeze despre toate operele literare ale lui Paul Goma. Așa cum notează prefațatoarea ediției, criteriul de selecție al studiilor și articolelor a fost dictat de intenția de a pune în evidență evoluția exegezei asupra creației lui Paul Goma, de la primele recenzii la cărțile scriitorului de la Mana, semnate, în 1968, de Valeriu Cristea în „Amfiteatru” și de Lucian Raicu în „Gazeta literară”, și până la cele mai importante și edificatoare sinteze ale unor importanți critici, istorici literari și scriitori contemporani.


Considerând că valoarea estetică este condiția sine qua non a literaturii și fără a neglija aspectele destinului său de-a curmezișul istoriei, cu accentul pe opoziția politică, autorii volumului - critici și istorici literari de mare valoare – insistă pe necesitatea reabilitării depline a lui Paul Goma, pe stimularea receptării favorabile a operei sale și a efortului de sinteză și de apreciere globală, relevând legendaritatea și singularitatea cazului său de rezistență adevărată, nu doar prin cultură, și evidențiind, totodată, amploarea pe care a produs-o scriitorul la nivel de țară, generând fenomenul și mișcarea ce-i poartă numele.


Constituind o primă și reușită încercare academică de valorificare multiaspectuală a creației remarcabilului scriitor basarabean, volumul „Paul Goma: cuvântul basarabeanului răzvrătit” relevă marele merit al lui Paul Goma, constând în promovarea adevărului întreg, mărturisit până în pânzele albe și exprimat, așa cum afirmă acad. Mihai Cimpoi, cu o autenticitate ce nu admite nici o notă de contrafăcut și cu o ardoare etică ce nu permite nesocotirea măcar parțială a lui., - imperativ categoric, în lumina căruia scrisul lui Goma capătă calitatea cea mai de preț.

Articol publicat pe: www.art-emis.ro

Autor: Prof. univ. dr. hab. Nicolae ENCIU, Chişinău

 
Descarcă oferta

Coșul meu
Vezi coșul 0 produs(e)
$Suma 0
Top vânzări
Atlas zoologic de Tudor Cozari
Fizică. Culegere de problem... de Mihai Marinciuc, Vladimir Gheţu, Mircea Miglei, Miron Potlog
Limba română. Lecturi liter... de Maria Buruiană, Aurelia Ermicioi, Silvia Cotelea
Newsletter
© Copyright 2015 Știința
Developed by WebConsulting