Colecția “Început de secol XXI. Literatura din Basarabia”, antologia "Poezie",

în articolul "Basarabeanul s-a născut poet" de Tudorel Urian, publicat în revista Acolada, numărul 12, decembrie 2017, pag. 6

http://www.editurapleiade.eu/Reviste/2017%20Acolada%20nr.%2012.pdf

Basarabeanul s-a născut poet

În ultimii ani am cunoscut o mulțime de scriitori basarabeni. Pe unii în cele două prezențe ale mele la Chișinău, la invitația Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, pe alții la București, cu prilejul diverselor manifestări literare la care am participat, pe cei mai mulți din scris, fiind postfațatorii unuia dintre volumele (cel dedicat prozei scurte), din ampla antologie Literatura din Basarabia, coordonată de criticii literari Mircea V. Ciobanu și Eugen Lungu. La 14 ani după publicarea volumelor care tratează evoluția pe genuri și specii literare a literaturii din Basarabia până la sfârșitul secolului al XX-lea, cei doi coordonatori ai colecției, susținuți de echipa specializată de antologatori, au avut ideea inspirată de a completa peisajul, prin trecerea în revistă și a peisajul litertaturii scrise de autorii de dincolo de Prut după anul 2000. Evoluția este cu adevărat spectaculoasă, iar volumul de Poezie, de care mă ocup în aceste rânduri, este mai mult decât edificator.

În primul rând, am avut surpriza să constat că mai toți scriitorii basarabeni pe care îi cunosc – din calitatea lor de critici literari, de prozatori sau de publiciști – sunt prezenți în prezenta antologie în calitate de poeți. Despre unii dintre ei nici măcar nu bănuiam că s-ar îndeletnici și cu asemenea meșteșug, Inclusiv unul dintre coordonatorii colecției, criticul prin definiție, Mircea V. Ciobanu. De unde revelația uimitoare că „basarabeanul s-a născut poet”. Evantaiul generaționist (care acoperă exclusiv producția poetică de după anul 2000) se deschide cu 1928, anul nașterii regretatutului Aureliu Busuioc și se închide cu anul 1995 (data nașterii Cătălinei Bălan, cea mai tânără dintre poetele antologate). Istorii diferite, școli de creație diferite, lecturi fondatoare diferite, sensibilități artistice și creatoare diferite. Conflictul dintre antici și moderni se vede cu ochiul liber în succesiunea rapidă a texelor (excelenta antologatoare și prefațatoare a volumului, Lucia Țurcanu a selectat doar două-trei poeme din creația fiecărui autor prezent – uneori doar unul singur), chiar dacă în cazul „bătrânilor” a privilegiat, în anumite cazuri, texte cu substrat ludic, auto-ironic, în principiu mai adaptate la post-modernitate, iar contingentul cel mai consistent de poeți reprezentativi este cel alcătuit din generația născută în anii ’60-’70, echivalenta generației optzeciste de la noi, cea care a deschis porțile textualismului și postmodernismului în această parte de lume.

Din punct de vedere stilistic și tematic, așa cum excelent remarcă Lucia Țurcanu care, firesc, cunoaște mult mai bine creația integrală a fiecărui poet antologat, se reamarcă același tendințe care s-au făcut remarcate și în literatura de la noi, „de la valorificarea postmodernistă a intertextualității și a textualismului, la minimalismul imagistic postdouămiist; de la poezia evocativ-elegiacă la lirismul erotic; de la poetica banalului cotidian la perspectiva conceptualizantă; de la metaforizarea neoromantică la violentarea teribilistă a limbajului”. Poate cea mai importantă mutație, nesurprinsă în comentariul prefațatoarei este însă mutația privirii poeților din tânăra generație de la Est la Vest. Dacă la un poet precum Aureliu Busuioc, născut în România Mare, care și-a trăit majoritatea vieții în URSS și și-a sfârșit zilele într-un stat independent, tampon între Occident și Rusia, răzbate încă aceeași retorică patriotică specifică sfârșitului de secol XX, care a atins apogeul în perioada „podurilor de flori”, („Îi sunt și-i voi rămâne fiu/ Cântarea ei mi-i casă/ Frumoasă-i limba care-o știu/ E tragic de frumoasă...” – Limba română, p. 12), la poeții foarte tineri versurile sunt împănate cu expresii și cuvinte englezești, referințele culturale vizează staruri rock, călătoriile în Europa Occidentală fac parte din cotidian, iar nostalgiile „tinereților” trimit la anii boemi din... căminele bucureștene.

Marea schimbare stă însă și la nivelul limbii române în care au fost redactate poemele. La poeții de ultimă generație, școliți și, unii dintre ei, stabiliți în România, limba poemelor nu se deosebește prin nimic de cea a colegilor lor de generație, născuți și educați pe partea noastră a Prutului. Dacă ar fi să utilizăm criteriile de geografie literară impuse de criticul Cornel Ungureanu, am putea spune că poezia poeților născuți în anii ’80-’90 ai secolului XX poate fi numită „basarabeană” doar prin locurile de naștere ale autorilor, înscrise în cărțile de identitate. În rest, cum spuneam, sursele de inspirație, trimiterile și aluziile culturale, întâmplările, micile nostalgii și chiar limbajul poetic nu mai fac parte dintr-o continuitate specifică unui anumit profil literar creionat în contorsionata istorie a secolului XX. Iată, spre exemplificare, câteva versuri dintr-un poem mai amplu al Aurei Maru, poetă născută în anul 1990. Poemul este intitulat Căi lăturalnice: „ia o gură de aer/ fumează o țigară/ scoate un performance/ construiește nopți la rând o instalație/ acum ești un artist care face political statements/ amestecă-te-n boema locală/ fă toate încercările de a nu păta poemele cu sânge/ toate încercările de a avea jemanfișismul vesticilor/ post post conceptual self-restraint” (p. 224). Iată o ironică artă poetică generaționistă, pe care poeții formați în micuțul stat sovietic postbelic ar situa-o, cu siguranță, în zona unui teribilism cu totul străin de tradiția poetică deprinsă de ei de pe băncile școlii. De altfel, titlurile și versurile în limba engleză sunt la ordinea zilei la poeții celei mai tinere generații. De plidă, un poem al Mariei Paula Erizanu (n. 1992) se intitulează Work in progress, poemele lui Alexandru Cosmescu (n. 1985) sunt pline de citate în engleză, iar cotidianul lui Victor Tvetov (n. 1990) nu omite din lirica sa inspirată din banalul cotidian supermarketul, talk-show-urile. Până la urmă toate acestea sunt semne de adaptare la „aerul timpului”, iar vârsta de 20 de ani este vârsta ideală pentru experimente de tot felul. Firește, pentru aceste exemplificări am luat pozițiile antitetice pentru a vedea cât mai clar drumul parcurs în ultimele decenii de poezia scrisă de autori născuți în Basarabia. Există la majoritatea poeților antologați, o sensibilitate nativă, dublată de o încercare continuă de a-și adapta la limbajul poetic zgomotul timpului. O astfel de sensibilitate specială mi se pare Diana Iepure (n. 1970), al cărei micuț poem Ca pe pieptul lui tata, înfiorează prin delicatețea sentimentului pe care îl transmite: „mama face fețe de pernă/ din cămășile vechi ale tatei/ scoate gulerul mânecile lasă doar/ nasturii la mijloc/ sidefați/ toată copilăria am dormit pe pernă/ ca pe pieptul lui tata” (p. 152).

Antologia nu propune o ierarhie a poeților basarabeni. Toți au locul lor sub soare, unii pot să placă unui anumit tip de public, alții se adresează altui segment de cititori. Din acest punct de vedere seamănă, mai degrabă cu o degustare de vinuri alese. De aceea nici nu am vorbit de autori precum Arcadie Suceveanu, Grigore Chiper, Andrei Țurcanu, Nicolae Dabija, Vladimir Beșleagă, Nicolae Popa, Teo Chiriac, Irina Nechit, Emilian Galaicu-Păun, Mihail și Alexandru Vakulovski, Nicolae Spătaru, Dumitru Crudu, toți prezenți în antologie, dar toți având deja o reputație bine consolidată în literatura română, chiar dacă nu legată strict de domeniul poeziei.

Mircea V. Ciobanu și Eugen Lungu au făcut o treabă excelentă prin aceste antologii grupate sub titlul Literatura din Basarabia. Practic, prin ea, au legat vagonul literaturii scrise de autorii născuți în stânga Prutului la marele tren al literaturii române. Așa cum spuneam la lansarea antologiei în cadrul recentului târg de carte, sper ca aceasta să fi fost ultima antologie a scriitorilor din Basarabia, iar în viitor acești autori să-și ocupe, firesc, locul pe care îl merită în cadrul literaturii române. Cel puțin în planul literaturii, unirea Basarabiei cu țara mamă a venit cu un ceas mai devreme. Bravo, Mircea V. Ciobanu și Eugen Lungu.

Tudorel Urian

Început de secol XXI. Literatura din Basarabia. Poezie, Selecție, studiu introductiv, note biobliografice Lucia Țurcanu, Coordonatorii colecției Mircea V. Ciobanu, Eugen Lungu, Știința – Arc, 2017, 263 pag.